La sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea, țărmul mării din Varna era folosit exclusiv pentru plimbări romantice, aerul marin curat, liniștea și murmurul valurilor atrăgând iubitorii naturii, liniștii și singurătății. Conform modei din acea vreme, doamnele purtau întotdeauna pălărie și umbrelă, iar rochiile erau cu mâneci lungi.
Primul complex turistic de la mare din Bulgaria este Varna, dar la început, înotul și bronzul nu erau priorități pentru vizitatori. Se considera că cel mai important era aerul marin, benefic pentru afecțiuni cardiace, astm, anemie etc.
O contribuție semnificativă la interesul pentru apa mării în Bulgaria o are dr. Anastasia Golovina, care, încă din 1897, a publicat în revista „Medicină și sănătate” articolul „Utilizarea hidroterapiei. Băi marine și fluviale, frecții etc.”. Ulterior, ea a donat fonduri pentru crearea unei plaje pentru copiii săraci și bolnavi din Varna.
În timp, interesul pentru „băile marine” a crescut. Din ce în ce mai mulți medici recomandau pacienților să înoate sau măcar să se frece cu apă de mare. Oameni întreprinzători din Varna au construit „băi pentru femei” și „băi pentru bărbați” pe plajă. În mare, deasupra unor șine înfipte în apă, a fost construită o platformă, iar pe aceasta - cabane din scânduri. Înotul se făcea doar în piscina delimitată de șine. La începutul aleii către baia pentru femei, se plimba un paznic, îmbrăcat în uniformă și înarmat cu o pușcă, care nu permitea bărbaților să se uite sau să se apropie de locul destinat femeilor.
Varna a început să fie percepută ca un resort abia în 1908, când în oraș au sosit primii 200 de turiști organizați - o delegație franceză, care a fost primită cu onoruri de stat. Aceștia au întreprins această călătorie nu doar pentru aerul marin proaspăt, ci și pentru priveliștea unică a Dikilitash-ului („Pădurea pietrificată”) și pentru izvoarele carstice din Devnya.
